miercuri, 11 februarie 2015

Biruinţa în viaţa spirituală nu se obţine fără luptă

Acesta este un eseu de-al meu care a apărut în buletinul duminical al Bisericii Poarta Cerului din Timisoara. Poate vă este de folos și vouă! 

Iată-ne din nou în faţa trupului şi sângelui Domnului Isus Hristos. Oare înţelegem noi cu adevărat ce înseamnă jertfa Domnului Isus de la Golgota?

Când ne împărtăşim cu trupul şi sângele Domnului, noi ştim un lucru foarte important: Isus a murit pentru păcatele noastre, apoi a înviat, iar noi avem viaţa prin El. Deci, nu mai trăim noi, ci El trăieşte în noi, aşa cum spune în Galateni 2:20. Cu toţii cunoaştem lucrurile acestea, dar câţi dintre noi le şi experimentează în viaţa de zi cu zi?

De ce spun asta? Pentru că, dacă viaţa Lui este în noi, de ce mai trăim şi ne comportăm ca nişte înfrânţi? Ne lăsăm uşor ispitiţi de diavol şi cădem în întristare, dezamăgire, paralizându-ne astfel puterea şi dorinţa de a mai face binele. Isus l-a înfrânt pe cel rău la Golgota, ceea ce înseamnă că prin El suntem şi noi biruitori. Dar această biruinţă pe care am primit-o nu ne conduce spre pasivitate. Ci, din contră! Dacă Isus trăieşte în noi, atunci trebuie să şi trăim cum a trăit El – în rugăciuni adesea, în post, în smerenie, în mulţumire, în luptă împotriva diavolului, în jertfire de sine. Dacă trăim şi noi ca El, atunci vom ajunge să facem şi noi lucrările pe care le-a făcut El. Nu spune El, înainte de înălţarea la Cer: Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi."? (Marcu 16:17-18). Unde sunt toate aceste semne? Prea puţini credincioşi mai sunt însoţiţi de o asemenea putere şi chiar mai puţini cred că Dumnezeu încă lucrează în acest fel.

Eu cred cu tărie că se mai poate şi astăzi. Dar, condiţia este să fim oameni ai dăruirii totale în mâna Domnului, oameni care s-au săturat să mai trăiască un creştinism liniştit şi lipsit de manifestarea puterii lui Dumnezeu. Ci să fim oameni a căror relaţie cu Domnul Isus să fie una vie, în care să-I auzim vocea şi să-I cerem sfatul înainte de a lua orice decizie. Cred că viaţa trăită în dependenţă de El este una deosebită, care îi atinge şi pe cei din jur.

Sigur că diavolul se mânie când vede un credincios că se dedică total Domnului şi nu va sta cu mâinile în sân. El va încerca prin orice mijloace să distrugă binele pe care vrem să-l facem. Dar el este deja înfrânt şi putem să-l înfrângem şi noi prin multă rugăciune şi post, aşa cum a zis Domnul Isus. 


Să nu ne fie teamă să ne apropiem mai mult de Isus, chiar dacă atunci şi împotrivirile diavolului vor fi mai mari. Prin Cuvânt, rugăciune şi post vom putea să distrugem planurile celui rău, iar Domnul ne va da o perspectivă mai clară asupra lucrurilor şi o putere mai mare să facem lucrările luminii! 

Ramona

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu